Primul volum al seriei 
„Vampirii din Morganville” de Rachel Caine, „Casa de sticlă”, va fi publicat în curând de Editura LEDA.
Dacă aş începe prezentarea acestei serii spunându-vă că e altfel, că e diferită de ceea ce aţi citit până acum, aţi strâmba din nas şi mi-aţi zice că aşa spune toată lumea care mai lansează pe piaţă încă o serie cu vampiri. Dacă v-aş spune că autoarea, Rachel Caine, pe numele ei adevărat Roxanne Longstreet Conrad, e o reputată scriitoare de SF, fantasy, mystery, suspans şi horror, nu v-aş impresiona prea tare. Nici dacă v-aş spune că sub un alt pseudonim, Julie Fortune, a scris cărţi în seria „Stargate SG-1”. Nu sunt prezentaţi aşa mai toţi autorii publicaţi acum?
Prin urmare, nu vă mai spun decât că seria are în acest moment 9 volume pe piaţă, că primele 3, pentru început, vor fi publicate în limba română de editura Leda şi că artworkul pe care îl vom folosi pentru coperţi este cel al ediţiei americane pe care o folosesc în această postare.
Şi am să vă vorbesc puţin despre Morganville şi despre „casele de sticlă” de aiurea, menţionând că unora s-ar putea să li se pară întrucâtva asemănător cu ceva…trăit.
MORGANVILLE… un oraş care mi s-a părut cumva familiar. Unde am mai întâlnit aşa ceva? Un oraş în care domnea liniştea, ordinea şi disciplina. Şi curăţenia! Intr-un fel. Nu vedeai un afiş lipit pe stâlpi, nu vedeai cerşetori. Oamenii nu prea umblau pe străzi decât pentru cumpărăturile strict necesare, grăbiţi, tăcuţi şi fără să se uite la cei care treceau pe lângă ei, fie pe jos, fie cu maşina – şi mai ales când aceasta era o limuzină neagră, cu geamuri fumurii, în care era câte unul dintre EI – şi, oricum, nu după o anumită oră, când se dădea stingerea, iar lumina de pe străzi era ca şi inexistentă… Un oraş în care oamenii legii (indiferent cum se vor fi numit) vegheau destul de (inter)activ ca lumea să respecte ordinea şi disciplina şi, în mod vădit, lucrau pentru EI. Ţineau evidenţa strictă a tuturor celor din oraş – străinii erau dubioşi şi trebuiau supravegheaţi îndeaproape -, din fiecare casă, şi verificau ca să se asigure că toată lumea „se face utilă” comunităţii şi nu creează probleme. Cei care „creau probleme” dispăreau pur şi simplu. Iar despre cei dispăruţi nimeni nu mai auzea nimic, şi nici nu se mai vorbea. Puteai să pleci sau să fugi, dar „afară” trebuia să uiţi cu totul de Morganville şi chiar uitai, spre binele tău, fiindcă altfel o sfârşeai rău. Totul se desfăşura cu îngăduinţa şi conform celor stabilite de EI. Albul era alb şi negrul era negru, sau invers, în funcţie de cum hotărau EI. Dacă stăteai în banca ta, îţi luai serviciu, îţi întemeiai o familie, făceai copii şi-ţi vedeai de treburi (punându-ţi ochelari de cal) beneficiai de „protecţia” LOR. Ah, şi uitasem: un oraş în care exista un singur post de televiziune.
O atmosferă de teroare surdă, un bun cadru pentru un thriller fantastic, nu?
Norocul eroilor acestei serii – două fete şi doi băieţi cu comportament sincer, rebel, entuziast şi neprevăzător ca al oricăror tineri normali, şi ca atare catalogabili ca „potenţiali creatori de probleme” – se numeşte „Casa de sticlă”. Realitate şi simbol în acelaşi timp, aceasta îi protejează de tot ceea ce este afară. Evident, mai e şi prietenia lor… şi iubirea etc.. . Şi ce credeţi că fac aceşti patru prieteni? Dau de bucluc şi sunt puşi în ipostaza de a-i înfrunta pe EI! Moarte curată!? Sau poate nu. Citiţi cărţile şi veţi afla!
P.S. Ei, bine, dar cine erau „EI”?
Dacă aţi întreba pe cineva de-o anumită vârstă, răspunsul pe care l-aţi primi ar fi cu siguranţă greşit!
Va pun si copertile volumelor urmatoare(clik pe imagine pt marire)
Prima surpriza:
A treia surpriza:
Adventures after tea 