Recenzie: Memoriile unei gheişe de Arthur Golden

Acest post face parte din Provocarea verii.

*Carte împrumutată.

Descriere oficială:

Ce este o gheişă? Un obiect al dorinţei. O operă de artă în mişcare. Un actor, un artizan, un entertainer, după tradiţia japoneză. Un tip uman la graniţa cliseului cultural, imposibil de redat în categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedă, în cea mai înaltă măsură, rafinamentul artelor lumeşti.

Chiyo, o fată dintr-un sat de pescari, este vândută unei okiya pentru a fi iniţiată în artele gheişelor. Ritualurile seducţiei sunt nenumărate, într-o lume al cărei esafodaj se sprijină pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginităţii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheişă, ajunge să stăpânească destine, să deţină secrete şi să construiască un imperiu al erotismului ritualic.

Recenzie:

Trebuie să vă spun că filmul m-a determinat să citesc cartea. Ştiam de existenţa cărţii dar sincer nu prea i-am dat atenţie. Dar când din greşeală am dat peste film care la momentul respectiv era difuzat la tv, am zis să mă uit şi aşa iată că am ajuns să vreau să citesc cartea.
Dacă filmul a fost frumos, cartea a fost şi mai frumoasă, este diferită de film dar e un must read.
Cartea redă atmosfera secolulul XX din Japonia unde gheişele îşi trăiau existenţa în lux şi strălucire. Erau nişte „staruri” iar pentru compania lor, oamenii ar fi dat orice.
Cartea prezintă viaţa micuţei Chiyo care provine dintr-o familie săracă şi ne relateza fiecare detaliu a vieţii ei.
Mi-au plăcut foarte mult descrierile, fiecare obiect, loc, a fost descris cu precizie , chiar şi personajele.
Am îndragit-o din prima clipa pe Chiyo şi după toate întâmplările pe care le-a trăit am tot sperat că va avea un final fericit cu Preşedintele, de care s-a îndrăgostit încă în copilărie.
Atmosfera s-a schimbat drastic după celui de-al Doilea Război Mondial când soldaţii au invadat Japonia.
Citind acele pasaje despre viaţa lui Chiyo, acum ghieşa Sayuri în timpul războiului m-a umplut cu tristeţe dar totuşi, nu mă puteam dezlipi de carte, vroiam să ştiu ce se va alege de ea.
De foarte mult timp nu am mai citit o carte aşa de emoţionantă precum Memoriile unei gheişe. Romanul în sine aduce ceva nou, ceva ce trebuie citit altfel nu veţi întelege niciodată ceea ce vrea să transmită. O gheişă nu este o prostituată cum cei mai mulţi cred. O gheişă este un artist, o „creatură” care sub masca albă, sub buzele roşii, sub chimonourile sofisticate este un om, are sentimente, are o viaţă, are…un suflet.
Când am ajuns la finalul cărţii, vroiam mai mult, vroiam să mai citesc. Cartea a reuşit să-mi transmită multe trăiri şi emoţii, şi chiar dacă la început mi se părut o cartea grea de citit, s-a dovedit a fi o lectură uşoară datorită explicaţiilor şi descrierilor vaste.
Memoriile unei gheişe este o carte care trebuie neapărat citită.

„…acum ştiu că lumea noastră nu e cu nimic mai durabilă decât un val care se ridică din ocean. Oricare ar fi chinurile şi triumfurile noastre, oricât de mult am suferi, mult prea curând se împrăştie toate, ca tuşul prea subţire pe hârtie.”

(Sayuri)

Ce mi-a plăcut: totul, de la început până la sfârşit, o carte excepţională
Ce nu mi-a plăcut: –

Punctaj: 5/5

Titlu: Memoriile unei gheişe
Titlu original: Memoirs of a Geisha
Autor: Arthur Golden
Edituta: Humanitas
Pagini: 504
Traducere: Oana Cristescu
Comandă aici.
Coperta originală.