Obsidian, primul volum din seria Lux de Jennifer L. Armentrout.
*Carte oferită de editura Leda pentru recenzie. Mulţumesc.
Descriere oficială:
Începuturile sunt întotdeauna dificile.
Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.
Şi pe urmă a deschis gura.
Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne în ţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.
Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.
Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.
Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.
Asta dacă nu-l omor mai întâi.
Recenzie:
Obsidian a fost una dintre acele cărţi despre care nu ştiam ce să cred. Am auzit foarte multe păreri, unele pozitive, altele negative şi cred că într-un fel m-au influenţat de aceea nu m-am apucat de ea atât de repede.
Îmi era frică, pe de o parte nu voiam să-mi pierd din nou timpul cu o carte proasta însa pe de altă parte eram curioasă de ea aşa că într-un final curiozitatea a învins frica şi m-am apucat de ea.
Ei bine, prima mea impresie a fost:
-De unde îmi pare atât de cunoscută?
A doua părere:
– E ok, merge.
A treia părere:
– Aliens? Hell yeah…Îmi place.
Da, bine, ştiam că este cu extratereştrii dar nu mă aşteptam să-mi placă. Nu am citit prea multe cărţi cu aliens şi nu prea ştiam la ce să mă aştept.
Mi-a plăcut plotul, are şi acţiune însă cu personajele am avut ceva probleme.
Să începem cu Katy, personajul principal feminin. Mi-a plăcut de ea, faptul că are un blog de cărţi şi face recenzii a fost de ajuns pentru mine, we are BFF.
Cu Daemon am avut o relaţie de love/hate. Au fost momente în care voiam să-l pocnesc în faţă. Urăsc persoanele superficiale şi arogante şi Daemon era exact la fel la începutul poveştii însă pe parcurs s-a schimbat şi la finalul volumlui chiar a fost ok, nu m-a enervat.
Sora lui Daemon mi-a plăcut foarte mult, era mereu voioasă şi o prietenă bună.
Acţiunea a fost destul de interesantă. Mi-au plăcut de băieţii cei răi. Erau nişte villain-uri pe măsură.
La final mi-am dat seama de unde mi se părea atât de cunoscută povestea, autoarea s-a inspirat dintr-o serie de cărţi destul de cunoscută dar nu m-a deranjat. Pentru deschiderea poveştii acest volum a fost chiar foarte bun.
Obsidian chiar a reuşit să mă cucerească şi mi-a deschis apetitul pentru următoarea porţie.
Citat:
„Vrei să mă bagi prin pădure ca să mă rătăcesc am întrebat eu, jumătate în glumă, jumătate serios.
El mi-a aruncat o privire peste umăr, iar genele îi umbreau ochii.
Şi ce să fac cu tine acolo, Kitten”
Ce mi-a plăcut: acţiunea, Katy, Dee.
Ce nu mi-a plăcut: aroganţa lui Daemon.
Punctaj: 3/5
Date:
Titlu românesc: Obsidian (Lux #1)
Titlu oroginal: Obsidian (Lux #1)
Autor: Jennifer L. Armentrout
Editura: Leda
Pagini: 384
Traducere: Claudia Roxana Olteanu
Comandă aici.
Coperta originală:
