*carte oferită de editura Trei pentru recenzie.
Descriere oficială:
A fost „arma” secretă a uneia dintre agențiile-fantomă ale guvernului american. Când a devenit incomodă, au decis să o lichideze. Ca să rămână în viață, s-a transformat într-un cameleon care jonglează cu identitățile și adresele.
L-au ucis pe singurul om în care avea încredere, însă ea reprezintă în continuare o amenințare. Vor s-o vadă moartă, și asta cât mai repede.
Când fostul șef îi oferă o cale de ieșire, realizează că ar fi singura șansă de a-și reinventa destinul. Dar pentru asta va trebui să accepte o ultimă misiune. Constată însă că informațiile pe care le obține o pun într-o situație și mai primejdioasă.
Hotărâtă să înfrunte direct amenințarea, se pregătește pentru cea mai dificilă luptă din viața ei, dar se îndrăgostește de un bărbat. Noua pasiune nu poate decât să-i micșoreze șansele de supraviețuire. Aflată în impas, își valorifică talentele unice în feluri pe care nu și le-a imaginat niciodată.
Recenzie:
Niciodată nu refuz un thriller bun și după citirea descrierii, mi-a atras atenția această carte. Bine, oricum o citeam, doar e scrisă de Stephenie Meyer, deși aveam unele rețineri deoarece ea e mai bine cu romance-ul decât cu suspansul.
Trebuie să recunosc că mi-a luat luni de zile ca să citesc cartea. Au intervenit diverși factori precum lipsa de timp, reading slump și plictiseala. Da, am trecut de primele capitole destul de greu deoarece mi s-au părut plictisitoare.
Cartea a fost asemănătoare unui rollercoaster. A avut părți bune, și părți mai puțin bune.
Unele părți m-au plictisit, altele mi-au tras atenția. Cu personajele, am pățit la fel.
Personajul principal, Alex, în jurul căreia se învârte întreaga poveste, a fost uneori ok, alteori enervantă. Nu m-am atașat de ea, și nici de Daniel, personajul principal masculin. Mi s-a părut lipsit de personalitate și tare plictisitor. Povestea de iubire dintre cei doi a fost cam „meh”, neinteresant, nu le-am ship-uit. În întreaga carte, au fost doar două personaje de care m-am atașat și am sperat că nu vor păți nimic la sfârșitul poveștii.
Acțiunea mi s-a părut destul de previzibilă, nicio descoperire nu m-a șocat atât de tare încât să zic „wow, la asta nu mă așteptam” Așa a fost și cu romance-ul. Dar să trecem la părțile care mi-au plăcut. Practic ultimele 200 de pagini au fost cele care mi s-a părut că în sfârșit suntem pe drumul cel bun. Acțiunea a devenit mai alertă și chiar pot să zic că acele pagini le-am citit în câteva ore. Practic, în aceste pagini s-a desfășurat toată acțiunea. Aflăm motivul pentru care Alex a fost nevoită să fugă și să ascundă și aflăm și cine stă în spatele tuturor lucrurilor.
A fost și o scenă care m-a cam emoționat, și anume, scena cu atacatorii și câinii, nu vreau să dau spoilere dar cei care au citit cartea, cred că știu despre ce vorbesc.
Mi-a plăcut și finalul. Cum este o carte stand alone, nu s-a terminat cu clifhangere sau cu final deschis.
Sunt de părere că întreaga poveste se putea rezuma în cel mult vreo 400 de pagini, dar cum bine știm, autoarei îi place foarte mult să se lungească așa că, clar avem mai multe pagini decât ar trebui.
Cu toatea astea însă, nu îmi pare rău că am citit-o și cu siguranță voi mai citi și următoarele cărți ale autoarei.
Punctaj: 2,5/5
Date:
Titlu original: The Chemist
Autor: Stephenie Meyer
Pagini: 608
Editura: Trei
-Simona
Adventures after tea 