Grădina secretă de Johanna Basford – păreri

Acum vreo doi ani, a început febra cărților de colorat pentru adulți. Intram pe net și efectiv, peste tot vedeam o astfel de carte. Am fost și eu prinsă în hype-ul lor așa că era  „musai” să încerc și eu una, iar când editura Litera mi-a dat posibilitatea să încerc Grădina secretă de Johanna Basford, eram super, mega fericită.  Îndată ce am deschis cartea, am fost copleșită de frumusețea imaginilor din interior. Unele foarte elaborate, altele mai simple, am decis să încerc mai întâi să colorez prima pagină, care conține doar câteva floricele, în așa fel, am testat hârtia și mi-am făcut o idee ca ce creioane să folosesc pentru imaginile mai elaborate.

Hârtia este de calitate însă nu aș recomanda să folosiți carioci pe bază de alcool deoarece riscați să lase urme pe verso. Eu am folosit doar creioane și finelinere și sunt destul de mulțumită de rezultat.

Creioanele cele mai des folosite au fost de la Maped, Faber Castell, K-Classic și unele creioane din Auchan. Pot să zic că cele din Auchan se comportă foarte bine pe acest tip de hârtie și se pot amesteca foarte bine cu cele de la Maped.

Am văzut că unele persoane folosesc și acuarele însă eu nu am îndrăznit să le folosesc, mi-a fost frică să nu deteriorez hârtia.

Imaginile sunt foarte variate, avem desene mai ample și mai elaborate, care necesită timp și multă răbdare dacă vrem să iasă ceva spectaculos dar și desene mai ușor de colorat. 

Avem și pagini cu jocuri. Unele desene ne provoacă să punem talentul la desen la contribuție și să umplem paginile cu animale și flori.

Când colorez, nici nu observ cum trece timpul, chiar te relaxează și te face să uiți chiar și pentru câteva minute sau ore, de stres și de probleme. Coloratul te bine dispune și te ajută să fii mai creativ așa că de ce doar copii să coloreze nu?

Desenul la care lucrez acum este aceasta, necesită puțin timp însă sunt sigură că voi termina foarte curând. 

Dacă vreți să urmăriți în continuare ce desene mai colorez, puteți să o faceți pe pagina de facebook a blogului. 🙂

Recenzie: Magonia de Maria Dahvana Headley

Magonia, primul volum din dilogia omonimă de Maria Dahvana Headley

*Carte oferită de editura Leda Edge pentru recenzie.

Descriere oficială:

Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.

Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.

Boala o doboară.

Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.

MAGONIA

Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

Recenzie:

Nici nu știu de unde să încep, deoarece încă sunt sub influența a tot ceea ce am citit.
Am știut despre această carte încă de când a apărut în state și plănuiam să o citesc deoarece, după descriere, părea ceva nou și original, și chiar căutam ceva asemănător. Deși o aveam în fruntea listei de „to read”, nu am reușit decât acum să o lecturez.
Avem dreptate, chiar este o poveste originală, cel puțin, eu nu am mai citit nimic asemănător, autoarea are foarte multă imaginație de a reușit să creeze o astfel de poveste.
Nu zic că este o capodoperă însă are acel ceva care te prinde. Trebuie să-ți lași deoparte ideea de realism deoarece pășim într-o lume în care totul este posibil, o lume fermecătoare și nemaiîntâlnită care m-a capturat din plin.

La început mi-a fost puțin greu să intru în poveste deoarece mi se părea totul absurd și fără sens însă, cum am menționat mai sus, trebuia să nu mai privesc cartea ca un roman realist, ci să-mi las imaginația să-și ia avânt și să privesc totul cu o nouă perspectiva. Da, există corăbii care navighează deasupra norilor, și ce dacă? nu e cel mai tare lucru?
Avem multe personaje dar întreaga poveste se învârte în jurul Azei. O adolescentă care și-a trăit întreaga viață în spitale, suferind de o boală misterioasă de care nimeni nu a mai auzit.

M-a plăcut de Aza, mi s-a părut puternică și nu s-a dat înapoi atunci când trebuia să lupte pentru cei dragi.
Jason, prietenul Azei, mi s-a părut un personaj plăcut, dar ciudat. Nu am reușit să înțeleg unele lucruri despre el, și mi s-a părut absurd și mai multe lucruri.

Cartea mi s-a părut cea mai bizară lectură citită până acum, dar într-un sens bun. Autoarea combină diferite genuri cu ușurință, fără să-i pese de nimic și într-un final a ieși ceva spectaculos.
Narațiunea este împărțită în două…sau mai bine zis, în trei, Jason, Aza cea veche și ….Aza cea nouă. Cei care au citit cartea, cred că știu despre ce-i vorba, nu vreau să dau spoilere.
Finalul volumului a fost destul de surprinzătoare și avem parte și de un mic cliffhanger, cât să facă pe cititor să dorească să citească următorul volum.

Magonia este o poveste ciudată, unică și originală, despre o fată carte pornește într-o aventură extraordinară, descoperind o nouă lume, dar mai ales, descoperindu-se pe sine.

Punctaj: 4/5

Date:
Titlu original: Magonia
Autor: Maria Dahvana Headley
Editura Leda Edge
Pagini: 304

Recenzie: Amalia de Liza Karan

*Carte oferită de autoarea Liza Karan.

Descriere oficială: 

Amalia este o adolescentă care se îndrăgostește nebunește de Zain, un bărbat mai în vârstă, de cultură și religie diferite de ale ei. Și, când dragostea lor reușește să se ridice mai presus de convingerile fiecăruia, un secret bine păstrat iese la iveală și e pe punctul de a o ruina.

 

Recenzie:

Această carte am primit-o acum ceva vreme și spre rușinea mea, am uitat de ea. Știu, știu, cum pot să uit de o carte. dar uitați că s-a întâmplat și asta.
Dar îndată ce am găsit-o, m-am și apucat de ea.

Am eu o chestie cu cărțile romance, întotdeauna mi se par siropoase și enervante însă cartea asta m-a surprins în mod plăcut. Autoarea e creat o poveste foarte realistă, nu sunt vampiri, prinți sau viruși mortali, sunt doar doi oameni care trăiesc în Bucureștiul zilelor noastre, care se întâlnesc și se îndrăgostesc. Cartea ne spune povestea lor și cum, cu trecerea timpului, o relație se poate deteriorarea sau chiar să devină mai puternică.

O avem pe Amalia, o adolescentă de 17 ani care într-o zi, o întâlnește pe Zain, un arab trecut de ceva vreme de vârsta adolescenței. Însă în ciudata tuturor, cei doi se îndrăgostesc și încep o relație.
La început totul pare roz și strălucitor, dar ca în orice relație, întotdeauna vine un moment în care apar probleme și greutăți.
Mi-a plăcut foarte mult realismul din poveste, la fel și personajele. Amalia își începe viața sub ochii cititorului, și suntem martori și la maturizarea ei, odată cu trecerea anilor. Deși au fost momente în care mi s-a părut că se comportă prostește dar am realizat că toți oamenii fac prostii când devin prinși în tornada sentimentelor și a iubirii.

Zain nu mi-a plăcut. Mai mult, am ajuns să-l urăsc puțin. Recunosc, părea îndrăgostit de ea dar eu încă tot nu-mi dau seamă dacă era o iubire adevărată sau o iubire obsesivă. Comportamentul lui m-a enervat la culme, deși era un bărbat în toată firea, uneori se comporta ca un copil mic și se bosumfla din orice. Mi s-a părut egoist și la un moment dat, am realizat că nu-l merita pe Amalia. Totul este permis în numele iubirii, cel puțin așa se zice, dar putem numi iubire punctul acela în care doar rănești persoana pe care cică, o iubești?
Acțiunea, după cum am zis, se lungește pe parcursul a mai mulți ani. Acest lucru mi-a plăcut. Mi-a plăcut și stilul autoarei, nu se complică cu citate lungi și fără sens, ci ne pune pe tavă o poveste ușor de citit, care iți stârnește curiozitatea începând de la prima pagină.
Finalul mi-a plăcut, cel puțin până la momentul acelei întâlniri în parc. Eram gen „de ce trebuia să fie așa?” dar nu pot să zic că mi-a displăcut, nu vreau să intru în spoilere așa că mai bine mă opresc aici.

Amalia este un roman despre iubire și maturizare, emoționant și melancolic, o carte încărcată cu emoții și trăiri. Dacă vă plac cărțile romantice atunci, vă recomand să puneți mânuțele pe această carte, mai ales că este scrisă de un autor român.

Punctaj: 3/5

Date:
Titlu: Amalia
Autor: Liza Karan
Pagini: 231
Editura: Editura Virtuală