Recenzie: Berlin. Focurile din Tegel de Fabio Geda & Marco Magnone

Berlin. Focurile din Tegel, primul volum din seria Berlin de Fabio Geda și Marco Magnone.

*carte oferită de Corint Junior, imprint al Grupului editorial Corint.

Descriere oficială: 

Aprilie 1978: Zidul Berlinului străjuiește un oraș în ruină, fără electricitate și bântuit de animale. Doar cei sub 18 ani au reușit să supraviețuiască unei molime misterioase, care a șters toți adulții de pe fața pământului.
Împărțiți în facțiuni, fetele și băieții din Berlin luptă, se coalizează, urăsc, iubesc, ucid și mor.
Seria urmărește trei ani din viața lui Jakob, care face parte din gruparea din Gropiusstadt, și a Christei, care aparține grupului cunoscut sub numele de Havel. Trei ani care îi vor apropia de inevitabilul prag al morții, timp în care vor trebui să comprime sentimente, emoții și experiențe cât pentru o viață.

Recenzie:

Ce ați face dacă în urma unui virus, toți adulții ar dispărea și doar copii ar rămâne în viață?

Suntem în Berlin, anul 1978 și au trecut trei anii de când, un virus a ucis toți adulții din oraș și acum au rămas doar copii. Lumea de dinainte este dată uitării iar acum tot ceea ce a rămas este haos și distrugere.

Copii s-au organizat în grupuri rivale și luptă ca să supraviețuiească atât virusului care îi va răpune și pe ei la un moment dat, cât și a lumii noi în care regulile nu mai există și fiecare face ce vrea.

Povestea propriu zisă începe atunci când Theo, un băiețel din grupul Havel este răpit de o bandă adversară, iar Nora și Christa cer ajutorul lui Sven, liderul grupului din Gropiusstandt.

Chiar dacă povestea nu este atât de impresionantă, autorii au un stil de scriere care te captivează și te ”lipește” de fiecare pagina a cărții.

Povestea este destul de alertă și nu se complică cu descrieri lungi și fără sens. Avem parte și de flashbackuri din viețile dinaintea virusului, acest lucru mi-a plăcut foarte mult.

Fiind din perspectiva a mai multor personaje, avem ocazia să aflăm cum au făcut față virusului și a schimbării, cum au supraviețuit în această lume fără adulți.

Nu pot să spun că m-am atașat de vreun personaj, însă am simțit empatie față de aceștia. Autorii chiar au reușit să dea acea senzație de lume distrusă, post apocaliptică, în care nu a mai rămas nimic, nici măcar speranță. Multe distopii se pierd pe drum, și se concentrează pe alte aspecte, introducând romance și triunghiuri amoroase, iar construcția lumii este lăsată pe ultimul plan, însă aici nu este cazul. Autorii chiar s-au concentrat și s-au străduit să ne pună pe tavă o lume distrusă, și ne-au făcut să și simțim acest lucru. Eu chiar m-am trezit la un moment dat că mă gândesc ce aș face dacă într-o zi chiar s-ar întâmpla ceva asemănător, ei bine, nu prea aș putea face multe lucruri din moment ce sunt adult….

Focurile din Tegel este un început de serie promițător și captivant, scris în ritm alert, o lectură palpitantă și rapidă, care ne călăuzește într-un Berlin distopic, plin de pericole, unde nimeni nu este în siguranță.

Punctaj: 3/5

Date:
Titlu românesc:  Berlin. Focurile din Tegel (Berlin #1)
Titlu original: Berlin. I fuochi di Tegel (Berlin #1)
Autor: Fabio Geda & Marco Magnone
Editura: Corint Junior (Grupul editorial Corint)
Pagini: 192

 

Recenzie: Minunata familie Marvel de Brian Selznick

*carte oferită de Grupul editorial Corint pentru recenzie.

Descriere oficială:

Minunata familie Marvel este un roman incredibil de frumos, care combină o poveste în imagini (care acoperă aproape 400 de pagini) și o poveste în cuvinte care, la început, pare să nu aibă nicio legătură cu povestea transmisă cu ajutorul desenelor alb-negru. Povestea în imagini începe în 1766 și redă istoria unei familii de actori. Povestea în cuvinte începe în 1990 și vorbește despre iubire și familia cea adevărată care s-ar putea să nu fie, nicidecum, formată din rudele de sânge. Cele două se întrepătrund, se contopesc, devenind hronicul unei case unice, într-o carte ca o bijuterie care poartă marca inconfundabilului Brian Selznick,

Recenzie:

„Aut Visum Aut Non”

Trebuie să recunosc că, primul lucru care m-a prins la această carte, a fost coperta, nici măcar nu am citit descrierea, dar știam deja că o vreau, eram gen ”musai să o am”…mai ales când am aflat că este o poveste spusă atât în imagini cât și în cuvinte.

Această carte fost prima care m-a introdus în lumea nuvelelor grafice, și pot să zic că a fost o experiență nemaipomenită și cu siguranță, nu va fi ultima carte de acest gen. Dar să va zic despre ce este vorba în carte.

Prima parte a poveștii, spusă prin imagini foarte frumoase, începe în anul 1766,  unde un băiețel pe nume Billy Marvel supraviețuiește un naufragiu, și ajunge la un teatru din Londra. Practic, de la el pornim, și asistăm la viețile a mai multor generații din familia Marvel. Pare imposibil ca imaginile pot creiona o poveste atât de complexă și frumoasă,  însă cartea demonstrează contrariul. Imaginile m-au făcut să plâng, să rând, și să trăiesc împreună cu personajele.

Am fost o surpriză foarte plăcută să constat că abia puteam lăsa cartea din mână, și că am „citit” pe răsuflate acele imagini.

Despre personaje nu pot să vă spun multe deoarece sărim foarte rapid de la o generație la alta însă mi-a plăcut foarte mult de Billy, atât copil cât și adult. A rămas mereu nobil și curajos.

Partea a doua a poveștii, care este acum scrisă în cuvinte, ne duce în lumea modernă, în anul 1990, unde un băiețel pe nume Joseph, fuge de la internat, ca să-și găsească unchiul, cu care nu s-a întâlnit niciodată. O dată ajuns în casa lui, el descoperă un bărbat ursuz și foarte secretos însă nu doar unchiul lui este o figură ciudată, ci și întreaga lui casă. Decorat cu tablouri vechi, cu camere care par locuite, și zgomote ciudate, Joseph își dă rapid seama că ceva este în neregulă cu casa așa că pornește în căutarea unor indicii să afle adevărul.

Mi-a plăcut de Joseph, este un băiat care își caută locul în viață, vrea să afle cine este el cu adevărat, la acest aspect, seamănă foarte tare cu unchiul lui, Albert, care, deși nu este foarte bătrân, a trecut prin multe, și acest lucru și-a lăsat amprenta asupra lui.

Mi-a plăcut interacțiunea dintre cei doi, Joseph avea nevoie de o figură paternă, care să-l ajute, să-l ghideze, iar Albert, de o persoană care să-l înțeleagă și să nu-l judece.

Am început să-mi schițez în minte diferite scenarii în timp ce citeam cartea, și spre final când am crezut că știu deja ce se întâmplă, toată teoria mea a fost dată peste cap. Întreaga poveste are un twist care m-a șocat și care m-a făcut să mă opresc puțin din citit, ca să pot asimila tot ce am aflat. Cei care au citit cartea, vă rog să-mi spuneți dacă v-ați așteptat la acea revelație sau nu? Pentru că pe mine m-a surprins foarte tare.

O carte spusă atât în imagini, cât și în cuvinte, Minunata familie Marvel este un montagne russe de trăiri și descoperiri surprinzătoare. O poveste frumos creionată, care se desfășoară chiar sub ochii cititorului. Aproape că nu voiam să se termine.

Punctaj: 4/5

Date: 
Titlu românesc: Minunata familie Marvel
Titlu original: The Marvels
Autor: Brian Selznick
Pagini: 672
Editura: Leda Edge (Grupul editorial Corint)

Noutățile Grupului editorial Corint

Vara aceasta, Grupul Editorial Corint a pregătit lecturi incitante, prin care vă oferă posibilitatea călătoriei în alte lumi. Poveștile inspirate din realitate, cazurile misterioase și pline de suspans, vă vor face vacanța de neuitat, dezvăluind trei titluri nou-nouțe.

 

• Dispariția lui Daniel Tate de Cristin Terrill, colecția Leda Edge coordonată de Shauki Al-Gareeb

Când a dispărut, în urmă cu șase ani, a fost un mister. Când s-a întors acasă, a fost un miracol. Doar că Daniel Tate nu este cu adevărat Daniel Tate. Familia însă îl primește cu brațele deschise și îi acceptă, fără să clipească, toate minciunile.

Deși povestea lui e cusută cu ață albă, mama și frații îi oferă, ca din întâmplare, explicații, scuze, informații de care să se agațe și îl protejează atunci când psihologii, polițiștii și agenții FBI îl încolțesc. De ce oare, se întreabă falsul Daniel? Ce secret teribil ascund membrii respectabilei familii Tate?  Și când a devenit el, maestrul  minciunilor, cel păcălit?

CRISTIN TERRILL este licențiată în actorie la Vassar College (New York). Înainte să scrie cărți, a lucrat ca manager de teatru la Teatrul Tricycle din Londra, Shakespeare’s Globe, Teatrul Woolly Mammoth din Washington D.C. și lintre duaa Centrul Kennedy. În prezent predă ateliere de scriere creativă pentru copii și adolescenți.

 

• Între două miercuri. Jurnalul unei crime misterioase de Maria Popescu, colecția Istorie cu blazon coordonată de Filip-Lucian Iorga

„Pentru unii, Maria Popescu reprezenta imaginea femeii fatale, deosebit de perversă și periculoasă, în timp ce, pentru alții, reprezenta imaginea unei tinere strivite de un aparat judiciar fără milă, victimă a unei erori judiciare monstruoase.

Dar pentru mine a fost și rămâne Mama.

Anii copilăriei sale, așa cum îi făcea plăcere să-mi spună, au fost fermentul care i-a permis să rămână dreaptă și demnă. Îmi amintea adesea asta. Am cunoscut, am visat, cu ajutorul acestor povești țesute în jurul albumului de familie, o lume a bucuriei, a hohotelor de râs, a prostiilor copilărești, o Românie din alte vremuri, trecute, acea Românie Mare dintre cele două războaie.”

Gilbert Monney-Câmpeanu, fiul Mariei Popescu

MARIA POPESCU s-a născut pe 4 septembrie 1919, la București, fiica lui Toma Câmpeanu, moșier, și a Elenei Cernescu, provenind dintr-o străveche familie boierească. A avut un frate mai mic, Nicolae. A crescut într-o casă boierească de pe Strada Sfântul Constantin, lângă Parcul Cișmigiu. A studiat Artele Frumoase. S-a căsătorit în 1941, în ciuda tatălui său, cu fiul unuia dintre cei mai mari dușmani ai acestuia, fost de ministru de justiție, directorul ziarului Universul, Stelian Popescu. După căsătorie, a plecat împreună cu soțul ei în Elveția în 1942, fugind din calea războiului. În 1945 este acuzată de uciderea soacrei și a servitoarei acesteia, fiind condamnată pe nedrept pentru crimă în 1946. După ani lungi de suferință în închisoare, este eliberată în 1957, când reușește să-și refacă viața. Moare în Elveția, în 2004.

 

• Două surori. Din Norvegia în juhadul din Siria de Åsne Seierstad, colecția Corint Istorie coordonată de Lavinia Betea

Într-o dimineață de octombrie a anului 2013, Ayan Juma, de 19 ani, și sora ei, Leila, de 16, au părăsit casa părintească din Oslo, după care le-au transmis părinților prin e-mail următorul mesaj: „Pace, milă de la Dumnezeu și binecuvântare vouă, mamă și tată… Vă rugăm să nu fiți supărați pe noi.”

Cele două surori luaseră hotărârea de a pleca în Siria și de a-i ajuta pe islamiști. Plănuiseră asta de luni bune. Sadiq, tatăl lor, pornește repede pe urma fiicelor în Turcia. Când ajunge acolo, acestea abia trecuseră granița. Sadiq este însă hotărât să le găsească.

Urmează povestea fascinantă, sfâșietoare a unei familii dezbinate. În vreme ce Sadiq își riscă viața încercând să-și aducă fetele acasă, soția lui, Sara, aflată în Norvegia, începe a se îndoi de viața pe care o duce în acea țară. Cum i s-au putut radicaliza copiii fără ca ea să știe? Ce ar putea să facă pentru ca fiii ei mai mici să nu împărtășească aceeași soartă?

Beneficiind de sprijinul familiei Juma, autoarea urmărește de la început firul întortocheat și dramatic al acțiunii. Cititorul călătorește, împreună cu Sadiq și Sara, de la casa acestora din Somalia la apartamentul din Oslo, apoi în Turcia și Siria, unde două surori adolescente sunt puse în fața urmărilor șocante ale faptei lor.

Aventura celor două surori norvegiene este povestită în filmul documentar ONLY A FATHER. 

Åsne Seierstad (n. 1970) este o ziaristă și scriitoare norvegiană, răsplătită, pentru reportajele despre viața cotidiană din zonele de război, cu numeroase premii, cum ar fi: Premiul pentru înțelegere europeană al Târgului de Carte de la Leipzig (2018), Den store journalistprisen – cea mai înaltă distincție acordată unui jurnalist din Norvegia (2003), Premiul „Gullruten” pentru cele mai bune relatări transmise din Kosovo (1999). A scris One of Us: The Story of a Massacre in Norway – and Its Aftermath, The Bookseller of Kabul, A Hundred and One Day: A Baghdad Journal, The Angel of Grozny: Orphans of a Forgotten War și With Their Back to the World: Portraits from Serbia. Locuiește la Oslo, în Norvegia.